Napoleon Bonaparte, s-a născut pe data de 15 august 1769, pe insula Corsica. Părinții săi au fost Carlo Bonaparte si Letiţia Ramolino.  Încă din copilărie, el, s-a dovedit a fi un temperament iute si neliniștit. Se supăra repede si ținea supărarea, nu căuta prietenia nimănui si se purta cu toata lumea fără respect.

In 1784, la vârsta de 15 ani, a terminat cu greu cursurile școlii din Brienne si a trecut la Școala de ofițeri din Paris. Napoleon nu se bucură de o prea mare popularitate la Brienne, deoarece colegii lui erau fii de aristocrați, oameni care îl tachinau pentru lipsurile lui materiale și pentru accentul sau corsican. Nici Bonaparte nu îi încuraja prea mult, rămânând același copil ursuz și nesociabil.

O întâmplare care ar fi putut schimba soarta corsicanului are loc în 1783, când Napoleon trece examenul pentru a intra la Școala superioară de la Paris, unde este recomandat de subinspectorul școlilor militare regale.

La Paris, colegii lui duc o viață mult mai zgomotoasă, mult mai mondenă decât la Brienne, prilej pentru Napoleon de a se izola și mai mult de lume. Aici el se dedică cu totul cititului. Îl pasionau cărțile de istorie militară, de matematică, de geografie, descrierile de călătorii și chiar filosofia.

În februarie 1785 tatăl sau moare, iar familia rămâne fără niciun sprijin financiar, iar tânărul Napoleon, în vârstă de numai 16 ani, își ia asupra sa grija familiei. El este nevoit să termine școala de doi ani într-unul singur din cauza neajunsurilor financiare. Bonaparte a terminat școala de la Paris clasificându-se al 42-lea dintr-un total de 58 de elevi. 

 Napoleon s-a proclamat împărat al Franței la 18 mai 1804, fiind încoronat pe 2 decembrie în același an în catedrala Notre Dame din Paris. 

Perioada in care acesta a condus, este considerată apogeul Franței, deoarece a fost prima dată când Franța devine imperiu(cunoscut sub numele de Imperiul Francez, sau Imperiul Napolenian).