G. Călinescu a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român,  cu opersonalitate enciclopedică a culturii și literaturii române.

    George Călinescu s-a născut la 19 iunie 1899, la Bucureşti, Gheorghe Vişan, cel care avea să devină cunoscut ca George Călinescu, este fiul Mariei Vişan şi al lui Tache Căpitănescu. A urmat Facultatea de Litere și Filozofie din București și și-a luat licența în litere în 1923 cu teza de licență “Umanismul lui Carducci”. A devenit profesor de limba latină la mai multe licee bucureștene și timișorene, apoi a plecat la Roma pentru o perioadă de doi ani cu o bursă pentru “Școala română din Roma”. În 1926, George Călinescu citește pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu “Sburătorul” .

    A realizat studii fundamentale, monografii, despre mari scriitori români precum Ion Creangă sau Mihai Eminescu.     

    Începând cu anul 1931 devine cronicar la revista “Viața Românească” și colaborează cu mai multe reviste: ,,Universul literar”, ,,Viața literară” și ,,Gândirea”, ,,Revistă a Fundațiilor Regale”, ,,Jurnalul literar” și ,,Lumea” , ,,Tribuna poporului” și ,,Națiunea”.

     În anul 1964 se îmbolnăvește, suferă de o ciroză hepatică, iar la 12 martie 1965, George Călinescu se stinge din viață.