Duminica femeii 

    samarinence

     IOAN, 4, 5-42 

Dicționar:

samarineancă - persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni;

iudeu -  persoană care făcea parte din populația de bază a Iudeii sau era originară din Iudeea. * evreu

        Iisus a mers într-o cetate din Samaria, 

și, fiind obosit, S-a așezat lângă o fântână, 

iar ucenicii au mers să cumpere mâncare. 

Atunci a venit o femeie să scoată apă, iar Iisus i-a cerut apă să bea. Femeia samarineancă s-a mirat că vorbește cu ea, deoarece între iudei și samarineni era mare dușmănie. Iisus i-a spus că dacă ar ști Cine este Cel Ce-i cere apă, ea ar fi cerut de la El să bea și ar fi primit apa vie, a vieții veșnice, din care cel ce bea nu va mai înseta vreodată. Apoi a adăugat că vine vremea când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. 

      Uimită de aceste cuvinte, femeia înțelege că 

stă de vorbă cu un profet și cere de la El apa cea 

vie. Pleacă apoi în cetate, vestind oamenilor că la 

fântână este un om care i-a spus toate câte a făcut. Nu cumva este Hristos? 

        Și mulți samarineni din cetate au mers să afle cine este, și au crezut în El, zicând că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii. 

        Și a rămas împreună cu ei două zile.

Samarineanca a rămas in istorie pentru că Hristos i S-a adresat  și i-a transmis câteva învățăminte pe care noi toți trebuie să le urmăm. Deși pare că a vorbit doar cu ea, Mântuitorul ni Se adresează nouă tuturor, îndemnându-ne să I ne închinăm în duh și în adevăr, adică să ne rugăm cu adevărat din toată inima noastră și să facem fapte bune.

 Hristos este izvorul apei vii, de aceea cei ce se află într-o strânsă legătură cu Domnul, cei care își pun viața în mâinile Lui, cei care vorbesc cu El în rugăciune, devin vestitori ai Săi și se îndulcesc de toate bucuriile sufletești.