În procesul de comunicare cu părinții, în scopul îmbunătăţirii rezultatelor şcolare, cadrele didactice vor utiliza diverse metode, procedee și forme: note informative de tip scrisori, carnete de dialog, scurte mesajele scrise, e-mailuri, consilieri tête-à-tête, mentoring, coaching.

Informarea părinților despre rezultatele școlare trebuie adaptată la stilul de comunicare cu fiecare familie în parte. Cadrele didactice vor conveni cu reprezentanții legali ai copilului despre modul în care comunicarea va fi mai eficientă.

Consilierile tête-à-tête vor urmări facilitarea învățării elevului și stabilirea sarcinilor comune în interesul copilului. În aceste consilieri învățătorii vor respecta principiul confidențialității, vor discuta despre succesele și dificultățile copilului, vor asculta părinții despre modul în care copilul se încadrează în școlaritate. Comunicarea trebuie să fie însoțită de dovezi. De obicei, se discută pe baza portofoliului performanțelor școlare al elevului, pe baza caietelor și a notițelor individuale ale învățătorului.

Corespondenţa este o formă eficientă de comunicare cu părinţii, mai ales în situațiile în care contactul direct cu părinții nu este posibil sau este mai dificil de realizat din anumite motive. Formele de coresponență pot fi variate.

- Scrisorile către părinți pot informa despre rezultatele elevilor, aprecieri asupra unor succese şi recomandări de eficientizare în familie. Prin scrisori se așteaptă ameliorarea sau soluționarea unor situații dificile în parteneriat cu părinții. Se va asigura încurajarea părinților. Scrisoarea trebuie să fie confidențiala si volumul – rațional. Informația trebuie să fie operațională, să aprecieze comportamente concrete în raport cu anumite achiziţii intelectuale sau atitudinale. Scrisorile trebuie să fie transmise periodic, dar nu mai rar decât o dată în lună. Scrisorile se întocmesc pe baza informației acumulate în procesul de învățare.

- Scrisorile de înștiințare pot fi trimise ori de cate ori este nevoie, folosind formulare tip. Trimițând prin copii astfel de scrisori din două în două săptămâni sau o dată pe lună, vă asiguraţi că toate familiile sunt informate. O scrisoare de înştiinţare poate include: anunţuri despre întruniri, evenimente, excursii; cereri de materiale cu care părinţii ar putea ajuta la realizarea unui proiect; informaţii care ţin de viaţa comunităţii; sugestii despre activităţile care trebuie să se desfăşoare acasă; note de mulţumire pentru părinţii care se oferă voluntari sau cereri pentru activităţile de voluntariat. Scrisorile de înştiinţare trebuie să fie scurte şi lizibile. Este mai eficient să trimiteţi scrisori scurte în mod frecvent decât scrisori lungi la intervale mari.

- Notiţe şi observaţii trimise la domiciliu pot conține detalii despre activităţile preferate de copil. De exemplu, este posibil ca, într-o familie, o bunică să aibă grijă de copii cât timp părinţii sunt la serviciu. Bunica poate participa cu plăcere la o activitate de gătit, împreună cu copiii, în sala de clasă. Astfel, copilul va avea un membru al familiei în noul lui mediu, iar bunica, ajungând să cunoască mai multe despre activităţile școlare, poate comunica familiei impresiile şi noutăţile.