Iarna în puterea ei: peste tot numai omături...

Însă, într-o bună zi, alb și plăpând, ghiocelul își sună clopoțelul.

- Cine îndrăznește să mi se împotrivească? se burzului Baba Iarna scuturându-și cojoacele de nea și țurțurii de gheață.

Abia după ce se uită bine-bine, jur-imprejur, a descoperit ghiocelul.

- Tu erai? Tu ți-ai găsit să mi te impotrivești? Dacă îmi pun mintea cu tine o să te îngheț la noapte.

- Nu vă mâniați, babă Iarnă și moș Omăt, le-a spus ghiocelul. Mie soarele mi-a trimis veste printr-o rază

ju­căușă cerându-mi să mă arăt lumii. M-am frecat la ochi

și iacătă-mă-s!

 Dar, peste noapte, Baba Iarna și moș Omăt au chemat gerul într-ajutor. A mai suflat și crivățul.

- Unde ești ghiocelule? au chicotit cei doi. N-ai în­ghețat? Mai cutezi să ni te ridici împotrivă?