Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet. 
                          (Fănuș Neagu)

CUPRINS:

-Articol de fond

-Dialog intercultural

-Pagina de creație

-Pagina vorbitorului cult de limba română

-Pagina de divertisment:

  Articol de fond

               „Mult e dulce și frumoasă

                  Limba ce-o vorbim”( Gh. Sion)

 Fiecare țară are o limbă prin care își exprimă istoria, cunoștințele și desigur, caracterul. Precum se știe, omul nu are altă bogăție decât limba maternă. În fragedă copilărie fiecare dintre noi învață primele cuvinte din cântecele de leagăn ale mamei, astfel când vorbim românește, vorbim în primul rând în limba mamei. De aici și dorul, și dragostea imensă care ne cuprinde de fiecare dată când rostim un cuvânt românesc.

Chiar și atunci când suntem departe de țară, dacă vorbim limba română ne simțim acasă, ne sunt dragi și străinii care vorbesc aceeași limbă ca și noi.Vorbind limba română ne imaginîm că suntem acasă, că totul va fi bine.

Fiecare dntre noi este mândru că s-a născut pe plaiul românesc, un plai cu  oameni liberi, valoroși, care a dat omenirii mari talente precum Mihai Eminescu, Ion Creangă, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Dabija ...

 Limba este cel mai minunat dar primit de la Dumnezeu.

Dialoguri interculturale.

 Interviu cu Grigore Vieru

P.G.-Stimate,Împărate a tuturor poeților românimii, care este cea mai recentă poezie a dumneavoastră?

V.G.-Tocmai am creat ceva inedit pentru toate vârstele, o poezie pe care o vor înțelege doar cei cu sufletul curat.

P.G.- Cred, că toate poeziile dumneavoastră sunt pentru suflete curate, dar ce v-a motivat să luați condeiul în mână?

P.G.- Cum ați făcut față acelor timpuri grele?

V.G. -Poezia m-a ajutat să rezist fricii până când o puteam din nou cuprinde pe mama, am supraviețuit pentru mama mea pe care nu am încetat s-o cânt de atunci și o voi cânta în poeziile mele pentru totdeauna.

P.G.- Cum a fost „să fii poet român” în timpul comunismului?

V.G.- A fost complicat, mă durea mult când poeziile mele erau trecute sub lupa cenzurii, a trebuit să scriu așa ca să pot ține vie conștiința românească în Basarabia, dar să le pot publica. Astfel am scris despre mama, care este Patria mea, limba mea, neamul meu, biciuit de soartă.

V.G.- Primele poezii le-am scris fără condei, eram înfricoșat și singur acasă. Tatăl meu a fost la război și nu s-a întors, mama era plecată după hrană, lipsea zile întregi, iar eu ca să alung frica am început să născocesc poezii.

P.G.- Sunteți un exemplu pentru noi toți, acei îndrăgostiți de condei.Curajul dumneavoastră ne inspiră să înfruntăm indiferența față de frumos a contemporanilor noștri.