Factori de risc care cauzeaza disfunctii si maladii analizatorului vizual sunt:

- suprasolicitarea ochilor;

- lipsa pauze lor de odihnă;

- iluminarea insuficientă a locului de muncă;

- distanţa mică dintre obiectul de muncă (masa de scris, cartea, ecranul computerului etc.) şi ochi;

- poziţia incorectă a corpului în timpul cititului şi scrisului;

- necorespunderea dintre înălţimea elevului şi a băncii; - nerespectarea regulilor de igienă personală;

- traumatisme ale ochilor şi zonelor apropiate lor;

- disfuncţiile şi maladiile altor sisteme vitale (endocrin, nervos);

Miopia

Miopia reprezintă devierea refracţiei oculare, caracterizată prin intersecţia razelor de lumină paralele venite de la infinit (în oftalmologie – de la 5 metri) înaintea retinei. Miopul se caracterizează prin vedere foar te bună de aproape, dar cu o vedere ne clară la distanţă. Pentru a vedea mai clar la distanţă, el îşi mijeşte ochii, îşi încordează privirea, ceea ce duce la dureri de cap, oboseală oculară, dereglarea vederii binoculare, strabism etc. Gradul de manifestare a miopiei este determinat cu ajutorul lentilelor concave şi este măsurat în dioptrii. Miopia poate fi uşoară (pînă la 3 dioptrii), medie (3–6 dioptrii) şi avansată (depăşeşte 6 dioptrii).Poate fi corectată cu ochelari sau lentile de contact, iar în unele cazuri şi prin intervenţii chirurgicale

Hipermetropia

Hipermetropia este devierea de refracţie, în care razele de lumină se întîlnesc într-un fo car situat în spatele retinei. Hipermetropul nu vede bine nici la distanţă, nici aproape. Hipermetropia este cea mai răspîndită dereglare a vederii (cca 80%). Activităţile care solicită cel mai mult ochiul (cititul, scrisul) la hipermetrop induc lăcrimare, cefalee, roşeaţă oculară, dereglări de vedere (literele se amestecă, vederea devine neclară pentru cîteva momente). Îndreptînd privirea în depărtare, aceste dereglări dispar, apoi reapar după un anumit interval de timp de la reluarea activităţii. Corecţia hipermetropiei se face cu lentile convergente (lentile „+”)