INTERRELAȚII ÎNTRE FUNCȚIILE

DE NUTRIȚIE

Funcțiile de nutriție sunt: hrănirea, circulația, respirația și excreția.

Ele conlucrează pentru a asigura funcționarea organismelor vegetale sau animale.

Organele plantei implicate în realizarea funcției de nutriție sunt: rădăcina, tulpina și frunza

   Plantele absorb din sol seva brută, care este transportată prin vasele lemnoase la frunze unde este transformată, în cloroplaste, în prezența luminii și a dioxidului de carbon, în sevă brută și oxigen.

      Seva brută va fi transportată prin vasele liberiene în toate celelalte organe. Aici în prezența oxigenului, prin respirație substanțele hrănitoare vor fi oxidate rezultând energie,  necesară creșterii, înfloririi, fructificării, etc.

   Substanțele nefolositoare vor fi eliminate prin transpirație și respirație, prin stomate.

   Transpirația este un proces necesar pentru absorbția și conducerea sevei brute în plantă și păstrarea unei cantități optime de apă în plantă.

Dioxidul de carbon eliminat prin respirație va fi folosit de către plantă pentru fotosinteză.

În urma procesului de fotosinteză se produce oxigen.

Oxigenul este necesar respirației plantelor, fiind folosit pentru oxidarea substanțelor hrănitoare produse în urma fotosintezei.

Plantele se hrănesc, își obțin energia, transportă substanțe în tot corpul lor și elimină resturile nefolositoare.