Elisabeta a României sau cunoscută după pseudonimul literar ca şi Carmen Sylva (ce semnifică în latină „cântecul pădurii”)s-a născut pe data de 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied, Germania şi a decedat pe data de 18 februarie 1916 la Curtea de Argeș,Regatul României. A fost regina României în timpul domniei soțului său, Carol I al României. 

A fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituții caritabile, poetă, eseistă și scriitoare.

Precum lumina unui singur soare
Prin lumea 'ntreagă-şi răspândeşte focul,
Chemând la viaţă nouă pe tot locul
Puterea cea'n etern renăscătoare,

Se luptă 'n veci prin nori să se strecoare
Şi' n văi şi munţi şi 'n codrii vezi tu jocul
Lucorii ei ce-aduce iar norocul
Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare:

Un suflet mare tot aşa învie
Cu sfântu-i foc ce 'n juru-i răspândeşte
Pe cei ce stau pierduţi în letargie,

Nu vrea să facă robi şi nu orbeşte,
Că el e creator nici el nu ştie,
Dar singur Domn el totul stăpâneşte.

Numele său complet este Elizabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied, a fost de religie luteranistă, fiind botezată de Augusta-viitoare Împărăteasă a Germaniei. Făcea parte din Casa Regală de Hohenzollern-Sigmarigen, a fost fiica Principelui Wilhelm Hermann Carol de Weid, descendent a unei vechi familii renane și a Principesei Maria Wilhelmina Frederica Elisabeta de Nassau. A fost încoronată ca regină a Romîniei pe data de 10 mai 1881, în urma căsătoriei cu Domnitorul Carol I din anul 1869  (devinind în '81 şi regină-consoartă), alături de care a avut o fetiță, Principisa Maria, unicul lor copil, care a decedat la doar patru ani de la naștere din cauza scarlatinei, o epidemie ce bântuia pe atunci. (1870-1874).

A petrecut 47 ani in țara sa de adopție,  sunstinându-i intensiv cultura. A fost sensibilă, inteligentă, cultivată, o scriitoare distinsă și o bună vorbitoare a mai multor limbi străine, tocmai până și Regina Victoria a Marii Britanii și-o dorea ca noră.

"Există o bunătate care respinge şi o răutate care atrage."

Regină-Scriitoare-Mecena

"Toţi cei care sunt fericiţi, aduc fericire celorlalţi şi nu o iau de la nimeni, fericirea se întoarce la acela care a dăruit-o."

Regina și-a devotat întreaga viață desăvârșirii spirituale și carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă și perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză și română. Cunoștea la perfecție limba latină și limba greacă.A publicat mai multe volume de versuri, sub pseudonimul Carmen Sylva. Protectoare a artelor şi pasionată de pictură,  şi-a ilustrat uneori singură volumele, cu graţioase desene. A lăsat miniaturi, portrete în cărbune şi o superbă Evanghelie cu ilustraţii făcute de ea, pe pergament. A publicat unele dintre volumele sale în ediţii succesive. Deasemenea era o bună cunoscătoare și interpretă de muzică - canto, pian, orgă

Carmen Sylva a devenit în 1881 membră de onoare a Academiei Române și a fost distinsă, în 1888, cu Premiul Botta al Academiei Franceze.