Introducere

Imperiul colonial francez, cu suprafața sa de aproximativ 11 milioane de km și cu o populație de circa 63 de milioane de locuitori, ocupa al doilea loc în ierarhia imperiilor coloniale.

În secolul al XVII-lea, Franța cucerește câteva teritorii pe care le stăpânește o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Astfel, ia în posesiune, în ordine cronologică:

în anul 1604 – Insula Cayenne

în 1608 ia în posesiune Canada, pe care o pierde în 1759 în favoarea Angliei;

1653 ”aduce” Franței insulele Martinica și Guadelupa;

1673 Louisiana, pe care o vinde puțin mai târziu, respectiv în 1803 – Statelor Unite ale Americii. 

în 1697 pune stăpânire pe Insula Saint Domingue (Haiti); aceasta devine independentă șapte ani mai târziu, respectiv în anul 1804.

Insula Guadelupa, insulă situată în zona Mării Caraibilor, pe care Franța o deține și astăzi

Algeria, pe care o anexează în 1848, Gabon în 1878, Congo de Mijloc în 1880, Tunisia în 1881, Africa Occidentală Franceză* (între 1881 și 1900), Madagascar (1896) și Maroc între 1906 și 1911. 

*Africa Occidentală Franceză cuprindea statele: Senegal, Mauritania, Guineea Franceză, Coasta de Fildeș (Cote d Ivoire), Benin (fostul Dahomey), Niger și Mali (fostul Sudanul Francez).

alături de Madagascar obține și insulele Comore și Réunion.

Franța stăpânea Antilele Franceze, Guyana și insulele Miquelon și Saint Pierre.

avea în posesiune Indochina Franceză formată din: Cochinchina (colonie din 1857), Anam (imperiu protejat – 1884), Tokin (protectorat – 1884), Cambodgia (regat protejat din 1863) și Laos (protectorat din 1899). Prin cucerirea Peninsulei Indochina nu dorea altceva decât să-și asigure ”drumul” spre sudul Chinei.

În Oceania deținea Insulele Toubouai și Wallis și Polinezia Franceză.

În Oceanul Pacific deținea Arhipelagul Noile Hebride pe care-l administra împreună cu Anglia), și Insula Noua Caledonie.

Imagine din Laos, țară situată pe continentul asiatic

La mijlocul anilor 50, politica și economia Franței s-a ”sprijinit” pe cei doi pioni ai săi: politica continentală – Europa și politica mondială – Imperiul.

Franța alege să schimbe politica mondială (imperială). Ea încercă să facă din vechile colonii ”state cu o politică de asociere, de cooperare”. În anii 60 coloniile africane ale Franței își obțin independența. Rând pe rând devin independente toate statele și teritoriile pe care marele Imperiu Francez le avusese sub stăpânire.

Decolonizarea a însemnat începutul unor politici de asociere și cooperare cu țările vechiului imperiu colonial. Toate acestea 

s-au produs în cadrul Comunității francofone. Numeroase state, care în trecut nu fuseseră colonii ale Franței se asociază acestei comunități.

Domeniul francez (nu mai putem spune Imperiul Francez) era constituit dintr-o serie de departamente. Printre ele putem enumera: Guadelupa, Martinica, Réunion, Guyana, Noua Caledonie, Polinezia, Wallis și Futuna. Trebuie amintite aici și Teritoriile australe antarctice, dar și Saint-Pierre și Miquelon, Djibouti, Comore, Noile Hebride.

Astfel, acest spațiu cu influență franceză, se întindea pe 14 milioane de km. 

Franța rămâne un stat cu mari influențe politice și economice. În momentul de față Franța trebuie să facă față dorinței S.U.A. de a fi prezentă în Africa, America Latină sau Orientul Mijlociu.