Termenul ,,motivaţie’’ își are originea în verbul latin “movere”, care înseamnă ,,a pune în mișcare”. Motivaţia are rolul de a orienta, susţine şi determina eforturile depuse de elevi în vederea realizării unor scopuri proprii sau a celor fixate de alţii.

Pentru a fi motivaţi la învăţătură elevii trebuie să-şi descopere înclinaţiile, pasiunile, interesele, să-şi creeze propria lor agendă de învăţare, şi, cel mai important, să valorifice caracteristicile propriei personalităţi în activităţile desfăşurate în şcoală.

Problema care se pune în acest context este următoarea: Ce anume îl face pe un elev să dorească să înveţe, iar pe un altul să nu dorească acest lucru? Dorinţa unui elev de a depune un efort cognitiv în scopul achiziţionării de noi cunoştinţe este produsul mai multor factori cu acţiune conjugată, cu punct de pornire de la personalitatea şi abilităţile elevului implicate în sarcini specifice de învăţare, ajungând până la mobilizarea generală pentru învăţare.

Comportamentele noastre pot fi învăţate prin:

a) recompensele pe care le oferim unui individ imediat după execuţia unui comportament dezirabil;

b) pedepsele pentru un comportament indezirabil.

Dacă dorim să accelerăm durata, frecvenţa, intensitatea de execuţie a unui comportament trebuie să-l întărim prin consecinţe valorizate pozitiv de subiect.

Modul în care răspundem diferitelor situaţii de viaţă, depinde de interpretarea pe care o dăm acestor situaţii.

Motivaţia unui comportament orientat spre scop, depinde de modul în care evaluăm doi factori: valenţa şi expectanţa.

 Obiectele, evenimentele au o anumită valoare personală, o anumită valenţă. Valenţa este conferită de proprietatea obiectelor de-a răspunde unor nevoi. Când atingerea unui obiectiv are pentru un individ, o valenţă mai mare decât altele, probabilitatea de a-l selecta este de asemenea mai mare.

Motivaţia depinde şi de estimarea probabilităţii de-a avea succes (expectanţă).

Deci,  motivaţia poate fi considerată ca fiind produsul dintre expectanţă și valenţă.

Organizarea si funcționarea motivației umane poate fi caracterizata de următoarele trăsături:  diversitatea motivațională, conflictualitatea motivaționala,  ierarhizarea motivației si variabilitatea motivaționala.

Diversitatea motivaționala arată ca omul nu acționează cel mai adesea sub impulsul unui singur motiv,  ci sub influenta mai multor motive,  organizate în subansambluri (constelații) motivaționale.