Mihail Grecu (n. , Faraoani, Imperiul Rus – d. , Chișinău, Republica Moldova) a fost un pictor moldovean din Basarabia, care a fondat modernismul plastic basarabean și a contribuit la formarea Școlii Naționale de Pictură (alături de Mihai Petric și Valentina Rusu-Ciobanu).A copilărit în satul Tașlâc din sudul Basarabiei, a studiat la școala normală din Cetatea Albă, avându-l ca profesor de desen pe Rostislav Ocușco. După ce a primit Premiul Mare al tineretului artistic din România, în 1935 participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic, unde îi cunoaște pe Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Henri Catargi. Din 1937 și până în 1940 își face studiile la Academia de Arte Frumoase din București, la atelierul lui Francisc Șirato; ulterior continuă studiile la Școala de Arte Plastice „I. Repin”, actualmente Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chișinău. Între anii 1947 și 1948 frecventează lecțiile de pictură la Școala de Arte,  Chișinău. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial este evacuat în Kazahstan, unde realizează prima sa lucrare, Maternitate .

Biografie și educație

În 1957 participă la primele expoziții unionale și internaționale. Creația sa a cunoscut trei perioade distincte, care i-au marcat operele. Prima cuprinde anii 1950-1960 și poate fi identificată cu însușirea profesională a limbajului plastic profesionist în domeniul desenului compoziției și cromaticii coloristice. Cea de-a doua reflectă experimentele coloritului decorativ (1960-1975). Ultima din cele trei perioade reprezintă un interes sporit al maestrului pentru materiale noi și colaj; concomitent se adresează tradițiilor artei populare prin prisma simbolicii mesajului. Printre cele mai cunoscute opere din prima perioadă figurează Femeie cu broboadă galbenă (1956), Portretul lui Gh. Dimitriu, Natură statică cu pești și Țăran cu pălărie .