


CELULA VEGETALĂ
Celula vegetală un tip de celulă eucario ce o unitate structurală și funcțională a organismelor încadrate în Regnul Plantae.Celulele vegetale este prezenta un perete celular primar, format din celuloză,hemiceluloză și pectină,plastide necesare realizării procesului de fotosinteză și vacuole de dimensiuni mari.

În citoplasmă se găsesc:
- vacuole, vezicule pline cu lichid numit suc vacuolar;
- cloroplaste care conțin pigmentul asimilator clorofilă;
- mitocondrii.


CELULA ANIMALĂ
Celulele eucariote cu un nucleu legat de membrană sunt alcătuite din celule animale. Un grup de celule trebuie să se unească pentru a forma țesuturi, organe și sisteme de organe. Celulele animale au o varietate de forme și dimensiuni, de la câțiva microni la câțiva centimetri. Cea mai mare celulă animală cunoscută, de exemplu, este un ou de struț care măsoară 170 mm pe 130 mm. Prin urmare, putem concluziona că dimensiunea unei celule este influențată de activitatea pe care o desfășoară.
Celulele animale sunt considerate organisme multicelulare. De asemenea, acestea au proprietăți locomotorii și organite celulare bine organizate care îndeplinesc o varietate de sarcini, inclusiv membrana plasmatică, centriolul, peroxizomul, lizozomul, ribozomii, mitocondriile, reticulul endoplasmatic, citoplasma, nucleul, nucleolul, învelișul nuclear și aparatul Golgi.
Având în vedere că celulele vegetale și cele animale sunt eucariote, ambele au în comun câteva organite celulare. Toate aceste organite au funcții foarte asemănătoare. Cu toate acestea, celulele animale și cele vegetale nu arată, totuși, exact comparabile și nu conțin toate aceleași organite, deoarece au funcții diferite. De exemplu, deși celulele animale nu au nevoie de cloroplaste, plantele au nevoie de ele, pentru fotosinteză.
Celulele animale sunt adesea mai mici decât cele vegetale și au forme neregulate, ceea ce reprezintă o altă distincție între celulele vegetale și cele animale. Această formă neregulată rezultă din lipsa unui perete celular.
O celulă animală conține mai multe părți, iar în acest subiect veți înțelege fiecare element al construcției unei celule animale care trebuie identificat la proiectarea unei diagrame
Celula animală conține toate componentele de bază a unei celule: membrană, citoplasmă și nucleu. Membrana este un înveliș care protejează celula de factori externi și menține unitatea celulei, fiind alcătuită din două straturi de grăsimi, în care sunt intercalate proteine. Unele celule ale unor organisme din regnurile procariote, protista, fungi și plantae au și un perete celular, un înveliș exterior membranei alcătuit din celuloză (plante), chitina (fungi) și peptidoglican (procariote), dar acest înveliș lipsește la animale. Citoplasma este lichidul vâscos din interiorul celulelor, în ea se află organizatele celulare, formațiuni cu diferite funcții (sinteza proteinelor, glucidelor, lipidelor; respirația celulară etc) și nucleul. Nucleul are o membrană nucleară asemănătoare cu cea celulară și conține informații genetice a animalului respectiv.

Corpul omenesc reprezintă o structură impresionantă, alcătuită din 50 trilioane celule, dintre care 100 miliarde de celule nervoase. Dar, ca orice structură vie, el este supus îmbătrânirii. Cu excepția celulelor nervoase, cardiace și musculare, toate celelalte celule ale țesuturilor îmbătrânesc, mor și sunt înlocuite de celule noi. Zilnic, în corpul omenesc mor aproximativ 50-70 miliarde de celule. Într-un an, într-un organism adult, masa de celule moarte este egală cu masa individului. Odată la 7 ani, majoritatea celulelor din organism sunt regenerate.
Cercetătorii au demonstrat încă din anii 1940 că organismul uman fizic se dezvoltă pe baza unei matrici informațional-energetice care precede ca formare și dezvoltare organismul fizic. Biologul britanic Rupert Sheldrake a postulat existența unor câmpuri informaționale (câmpuri morfice, le-a denumit el), care dirijează dezvoltarea organelor. Acestea ar conține datele de bază necesare pentru ca diferitele celule să formeze anumite organe în „harta” tridimensională a corpului omenesc. Multiple experimente ulterioare au confirmat această ipoteză și au generat întrebări referitoare la posibilitatea întineririi corpului.
Consultantul Licester Royal Infirmary, Davis Lloyd a demonstrat că în cazul în care se îndepărtează 70% din ficatul unei persoane în timpul unei operaţii, acesta va creşte la loc, aproape în întregime, în numai două luni.
Până de curând se credea că inima nu are capacitatea de a se regenera. Cu toate acestea, un studiu al Colegiului de Medicină de la New York a descoperit că inima este dotată cu celule stem care întineresc constant, de cel puţin 3 sau 4 ori în timpul vieţii.
Celulele pulmonare se regenerează constant, a explicat doctorul Keith Prowse, consultant medical pentru British Lung Foundation, având în spate o istorie îndelungată în studierea funcționării, îmbolnăvirii și tratamentului plămânilor. Plămânii conţin mai multe tipuri de celule, care se regenerază la perioade diferite de timp. Celulele ţesutului alveolar al plămânilor se refac într-o perioadă mai lungă de timp, circa un an. Pe de altă parte, celulele de la suprafaţa plămânilor se regenerează odată la 2 sau 3 săptămâni. Emfizemul pulmonar, însă, poate împiedica regenerarea celulelor, această boală distrugând celulele ţesutului alveolar. Vom reveni cu detalii referitoare și la alte organe în materiale viitoare. Ce este cert, însă, este căorganismul uman respectă tiparul exact al unui proiect (matricea energo-informațională). Puterea de regenerare și supraviețuire a celulelor și țesuturile pe care ele le alcătuiesc depinde de energia primită de la acest proiect informațional.De aceea, această energie trebuie să fie, la rândul ei, reînnoită.Metoda de biorezonanță Paul Schmidt,homeopatiașiterapia florală Bachrefac matricea energetică, deci tiparul morfogenetic care va putea apoi să reordoneze structurile fizice ale celulelor și țesuturilor corpului. Orice organ și tesut pornește în alcătuirea sa de la celule nediferențiate, în denumirea cunoscută celule stem. Acestea sunt celule tinere care mai apoi se transformă în celule adulte, cu activități specifice fiecărui organ. Cum câmpurile morfice poartă informația specifică necesară formării fiecărei celule specializate, corectarea și consolidarea acestor câmpuri prin metode informaționale ca biorezonanța Paul Schmidt, homeopatia sau terapia Bach, terapii ce sunt parte din Metoda de Medicină Integrată ScienceMed, vor duce la favorizarea formării de celule stem în fiecare organ în parte. Stimularea energo-informațională a formării de celule stem va conduce la regenerarea mai rapidă a celulelor diferitelor organe, deci la menținerea tinereții lor și refacerea, în anumite cazuri, a țesuturilor bolnave. Prin înaintarea în vârstă, regenerarea celulelor corpului încetinește. Stimulând cu metode blânde refacerea tramei energetice și formarea de celule stem, încetinim, de fapt, procesul de îmbătrânire al corpului fizic. Metodele de terapie informațională (biorezonanța, homeopatia, terapia Bach) realizează o reprogramare de mare finețe la nivelul mecanismelor de control psihologice și nervoase ale vindecării, reprogramează structurile membranelor celulare și organitelor celulare pentru refacerea structurilor îmbătrânite, crescându-le durata de supraviețuire.Un studiu recent (martie 2014), efectuat la Institutul de Biologie Celulară Dartschscientific din Schongau, Germania,arăta că metoda de biorezonanță Paul Schmidt crește metabolismul celular cu 45%, crește hrănirea cu sânge a țesuturilor, crește oxigenarea celulelor și a țesuturilor, stimulează eliminarea de deșeuri metabolice. Un alt studiu (august 2011), efectuat la Fraunhofer Institute Dresden, Gemania, sub conducerea Prof. Dr. Mikus, a arătat că aceeași metodă de biorezonanță (prin utilizarea aparatului Rayocomp PS1000 Polar) crește metabolismul celulelor fibroblastice și keratinocitelor cu 40% în culturi celulare. De asemenea, apar efecte semnificative pe activarea diviziunii celulare, toate acestea fără efecte adverse de modificare a morfologiei celulare comparativ cu celulele din lotul de control.Cea mai renumită clinică din SUA, Mayo Clinic Hospital din Phoenix, a finalizat în 2014 un studiu de 5 ani referitor la regenerarea celulară cu ajutorul Medicinei integrate ScienceMed.Concluziile au fost că organele deteriorate și bolnave ar putea fi regenerate chiar în interiorul organismelor pacienților vii. Cercetătorii au reprogramat pentru prima oară cu succes celulele adulte, creând celule stem care au capacitatea de a se dezvolta în orice țesut din organism. Ne vom vindeca singuri, cu rezervele proprii. Practic, se intervine la nivel energetic, cu ajutorul medicinei cuantice, folosind și electrosomatografia, fitoterapia și homeopatia, pentru refacerea informației din celule și reechilibrare energetică. Astfel,Medicina Integrată ScienceMedreușeste pentru primă dată în istorie obținerea de celule sănătoase în locul celulelor bolnave, reprogramând propriile celule ale organismului, fără a fi necesare celule stem prelevate anterior. Modificările pot fi măsurate prin metoda electrosomatografică, care se alătură celorlalte metode din cadrul Medicinei Integrate ScienceMed. Aceasta permite evidențierea organelor care se află la risc de îmbolnăvire și evidențierea modificărilor care apar în urma terapiilor de biorezonanță și homeopatie aplicate.Metoda Medicinei Integrate ScienceMedutilizează, suplimentar, alte două modalitati de refacere și regenerare, care actionează direct la nivel celular: fitoterapia și gemoterapia. Ele stimuleaza procesele de refacere a proteinelor care sunt baza structurilor fizice celulare, stimulează eliminările de deșeuri toxice celulare și tisulare, aduc factori de creștere, minerale, enzime, vitamine care sunt esențiale pentru procesele de reparare ale țesuturilor lezate.

CAVITATEA BUCALĂ
Cavitatea bucală este începutul tractului aerodigestiv. Cavitatea bucală începe la buze și se termină într-o porțiune a gâtului numită orofaringe. Cavitatea bucală este alcătuită din mai multe părți, inclusiv buzele, limba, podeaua gurii, gingia, mucoasa bucală, palatul dur și trigonul retromolar
La plantele unicelulare forma celulelor poate fi sferică, ovală, cilindrică, cubică sau eliptică.
Primele bacterii descoperite aveau formă de bastonaș. Ele sunt microorganisme unicelulare, la care nucleul nu este bine conturat. Celula bacteriană are, ca și celula vegetală, un perete dur, însă acesta nu constă din celuloză ca la plante, ci dintr-o altă substanță organică. Bacteriile au forme diverse: sferică (numite coc), de bastonaș (numite bacili), de spirală (numite spirile) și de virgulă (numite vibrione).
Bacteriile se înmulțesc prin diviziunea celulei-mamă în două celule fizice identice. Sunt răspândite pretutindeni: în apă, sol, aer, pe suprafața sau în interiorul plantelor, animalelor și al omului
Un organism unicelular este orice organism alcătuit dintr-o singură celulă. Grupele principale de organisme unicelulare sunt: bacteriile, protozoarele, algele unicelulare și fungii unicelulari.


- Full access to our public library
- Save favorite books
- Interact with authors



CELULA VEGETALĂ
Celula vegetală un tip de celulă eucario ce o unitate structurală și funcțională a organismelor încadrate în Regnul Plantae.Celulele vegetale este prezenta un perete celular primar, format din celuloză,hemiceluloză și pectină,plastide necesare realizării procesului de fotosinteză și vacuole de dimensiuni mari.

În citoplasmă se găsesc:
- vacuole, vezicule pline cu lichid numit suc vacuolar;
- cloroplaste care conțin pigmentul asimilator clorofilă;
- mitocondrii.


CELULA ANIMALĂ
Celulele eucariote cu un nucleu legat de membrană sunt alcătuite din celule animale. Un grup de celule trebuie să se unească pentru a forma țesuturi, organe și sisteme de organe. Celulele animale au o varietate de forme și dimensiuni, de la câțiva microni la câțiva centimetri. Cea mai mare celulă animală cunoscută, de exemplu, este un ou de struț care măsoară 170 mm pe 130 mm. Prin urmare, putem concluziona că dimensiunea unei celule este influențată de activitatea pe care o desfășoară.
Celulele animale sunt considerate organisme multicelulare. De asemenea, acestea au proprietăți locomotorii și organite celulare bine organizate care îndeplinesc o varietate de sarcini, inclusiv membrana plasmatică, centriolul, peroxizomul, lizozomul, ribozomii, mitocondriile, reticulul endoplasmatic, citoplasma, nucleul, nucleolul, învelișul nuclear și aparatul Golgi.
Având în vedere că celulele vegetale și cele animale sunt eucariote, ambele au în comun câteva organite celulare. Toate aceste organite au funcții foarte asemănătoare. Cu toate acestea, celulele animale și cele vegetale nu arată, totuși, exact comparabile și nu conțin toate aceleași organite, deoarece au funcții diferite. De exemplu, deși celulele animale nu au nevoie de cloroplaste, plantele au nevoie de ele, pentru fotosinteză.
Celulele animale sunt adesea mai mici decât cele vegetale și au forme neregulate, ceea ce reprezintă o altă distincție între celulele vegetale și cele animale. Această formă neregulată rezultă din lipsa unui perete celular.
- < BEGINNING
- END >
-
DOWNLOAD
-
LIKE(1)
-
COMMENT()
-
SHARE
-
SAVE
-
BUY THIS BOOK
(from $2.99+) -
BUY THIS BOOK
(from $2.99+) - DOWNLOAD
- LIKE (1)
- COMMENT ()
- SHARE
- SAVE
- Report
-
BUY
-
LIKE(1)
-
COMMENT()
-
SHARE
- Excessive Violence
- Harassment
- Offensive Pictures
- Spelling & Grammar Errors
- Unfinished
- Other Problem
COMMENTS
Click 'X' to report any negative comments. Thanks!