Ochiul uman reprezinta un sistem optic natural complicat cu ajutorul caruia omul sesizeaza vizial mediul ambiant

Forma ochiului este aproape sferica. El este acoperit cu o membrana protectoare, numita sclerotică. Partea din fata a scleroticei- corneea este transparenta. În spatele corneei se afla irisul colorat cu un orficiu , numit pupila. Irisul poate avea diferite culori fapt care determina culoarea ochilor. Între cornee si iris se afla umoarea apoasa.

Cristalinul este un corp transparent ce se aseamana cu o lentila convergenta. Cristalinul este mentinut de muschi , care il fixeaza de sclerotica. Dupa cristalin se afla umoarea sticloasa. Ea este transparenta si umple tot ochiul .

Fundul ochiului este acoperita cu o menbrana, numita retina. Retina este formata din fire foarte subtiri,

care reprezinta niste ramificatii ale terminatiilor nervului vizual, sensibile la lumina.

Razele de lumina, nimerind in ochi, se reflecta in cornee,cristalin si umoarea sticloasa, care alcatuiesc sistemul optic al ochiului.datorita refractiei luminii pe retina se formeaza o imagine reala, micsorata si rasturnata a obiectelor pe care le privim, excitind terminatiile nervului vizual. excitatiile se transmmit prin fibrele nervoase in creier, obtinindu-se astfel o impresie vizuala.

Pe retina se formeaza o imagine clara pentru diferite pozitii ale obiectelor, adica obiectul poate fi in departare sau in apropiere, acesta se datoreste variatiei

curburii cristalinului sub actiunea muschilor: ea este mica atunci cind privim obiectele indepartate, si creste atunci cind privim obiectele apropiate.

Modificarea curbrii cristalinului care permite ochiului sa vada obiectele aflate la distante diferite se numeste acomodarea vizuala.

Ochiul a carui focar in stare linistita a muschiului ocular se afla pe retin se numeste ochi normal.

Pentru ochiul normal distanta vederii optime, fara a incorda privirea, este 25 cm.