Un instrument optic este un asamblu de lentile, oglinzi si diafragme cu ajutorul caruia obtinem imagini ale diferitelor obiecte.

Instrumentele optice dau imagini ale obiectelor in care se pot distinge amnunte care nu pot fi observate cu ochiul liber.

Din punct de vedere al naturii imaginilor, instrumentele optice se clasifica in: 

-instrumente care dau imagini reale, cum sunt ochiul, aparatrul fotografic si aparatul de proiectii,; aceste imagini pot fi prinse pe un ecran de proiectie, pe o placa sau pe un film fotografic;

Lupa este un instrument optic care cuprinde o lentilă convergentă avind o distanță focală scurtă.La forma imaginii prin lupa a obectivului vizionat acesta trebuie pozitionat intre centrul optic si focarul obiectiv.

Aparatul fotografic (sau aparat de fotografiat) este un aparat optic cu ajutorul căruia pot fi obținute imagini reale ale obiectelor. La aparatele clasice, fixarea acestor imagini se făcea pe plăci sau filme acoperite cu un strat de emulsie fotografică. În urma revoluției digitale, majoritatea aparatelor de fotografiat transformă informația vizuală în informație digitală, cu ajutorul unui senzor de imagine.

Partile componente ale aparatului de fotografiat

Obiectivul permite accesul luminii in aparat si focalizeaza imaginea pe film. Este elementul care determina in foarte mare masura claritatea si calitatea imaginii finale. Caracteristicile definitorii ale obiectivelor sunt distanta focala si luminozitatea. 

Distanta focala a unui obiectiv se masoara in milimetri si determina unghiul de camp. In functie de distanta focala, obiectivele se impart in: 

+ superangulare, cu distanta focala pana in 40mm; 

+ obiective normale, cu distanta focala in jur de 50mm; 

+ teleobiective, cu distanta focala peste 70mm. 

Aceste valori sunt valabile pentru filmul de 35mm si cresc o data cu dimensiunile filmului folosit, astfel ca, de exemplu, pentru un aparat cu film 6x6cm, un obiectiv de 85mm este normal. 

Luminozitatea reprezinta deschiderea maxima a diafragmei obiectivului

Diafragma controleaza deschiderea obiectivului si determina cantitatea de lumina care ajunge pe film. Se masoara cu ajutorul numarului f, care este de fapt un raport intre diametrul fizic al deschiderii si distanta focala, astfel incat, indiferent de obiectiv, o anume valoare a diafragmei inseamna aceeasi cantitate de lumina intrata in aparat. De obicei, este controlata cu ajutorul unui inel de pe obiectiv. 

Diafragma ia valori din scala 1; 1,4; 2; 2,8; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 64 etc., fiecare valoare reprezentand jumatate din cantitatea de lumina admisa de valoarea precedenta. De exemplu o diafragma f/1,4 admite de doua ori mai multa lumina decat f/2. 

Obturatorul este mecanismul care controleaza durata de expunere a filmului la lumina. 

Ca si in cazul diafragmei, controlul timpului de expunere se face in trepte, fiecare treapta dubland sau injumatatind timpul de expunere. 1/2000; 1/1000; 1/500; 1/250; 1/125; 1/60; 1/30; 1/15; 1/8; 1/4; 1/2; 1 etc. De exemplu un timp de expunere de 1/1000 lasa sa treaca jumatate din lumina admisa intr-un timp de 1/500. 

Obturatoarele pot fi de doua tipuri: centrale (leaf shutter) si focale (focal plane shutter). 

Pozitia B pe butonul care controleaza timpul de expunere reprezinta modul Bulb, in care aparatul tine obturatorul deschis atata timp cat este tinut apasat butonul de declansare. 

Pozitia T - mai putin folosita in prezent - este asemanatoare, cu diferenta obturatorul se deschide la apasarea butonului de declansare si ramane deschis pana la a doua apasare a butonului de declansare. 

Pozitia X indica sincronizarea cu blitzul, care se face la un anumit timp de expunere, in functie de modelul aparatului (1/60, 1/125 si chiar mai putin la modelele mai noi). 

Vizorul permite vizualizarea imaginii inainte de a fi inregistrata pe film, permitand controlarea compozitiei si, in functie de tipul aparatului, a claritatii. 

In functie de tipul de vizor, aparatele se impart in: 

+ aparate foto cu vizare prin obiectiv (SLR - Single Lens Reflex) - cu ajutorul unei oglinzi, care se ridica in momentul expunerii, fotograful poate vedea exact imaginea care se va inregistra pe film 

+ aparate foto cu vizare laterala - vizorul este separat de obiectiv, ceea ce creeaza probleme la fotografierea unui subiect apropiat. In acest caz, imaginea care apare in vizor difera usor ca incadrare fata de imaginea care se inregistreaza pe film, fenomen denumit "eroare de paralaxa". 

Sistemul de transport desi nu este o componenta propriu-zisa a aparatului, este totusi important in functionarea acestuia. La aparatele mai vechi, acesta este o parghie in partea de sus, dreapta a corpului, insa la majoritatea aparatelor moderne sistemul este automat. 

Un aparat mai avansat permite controlarea acestui sistem, oferind posibilitatea antrenarii cadru cu cadru, continua (aparatul declanseaza continuu, cateva cadre pe secunda, atat cat este tinut apasat butonul de declansare), expunere multipla (obturatorul este armat, insa filmul este mentinut pe pozitie pentru expunerea unei imagini suplimentare). 

In afara de aceste elemente de baza, anumite situatii pot impune necesitatea folosirii unor accesorii: filtre, blitz, trepied, declansator flexibil etc.

Atunci cind se fotografiaza obiectul se afla de obicei la citeva distante focale de obectiv