,Nicolaus Copernic

Din cele mai vechi timpuri omul este preocupat de studiul miscarii corpurilor in Univers.In Grecia antica,multi savanti(Ptolemeu,Nicolaus Copernic,Johannes Kepler,Isaac Newton)prin numeroasele lor opservari asupara astrilor au facut descoperiri in astromie.

Johannes Kepler

Ptolemeu

Isaac Newton

Sir Isaac Newton a revoluţionat ştiinţa când a presupus că forţa gravitaţională care atrage un corp, spre exemplu, un măr, spre Pământ s-ar putea manifesta şi asupra Lunii, prin intermediul câmpurilor gravitaţionale ale celor două corpuri cereşti. Prin observaţii şi calcule, el a ajuns la concluzia că forţele de gravitaţie exercitate de Pământ fie asupra Lunii, fie asupra unui măr aflat liber în vecinătatea Pământului depind atât de distanţa dintre aceste corpuri şi Pământ, cât şi de masele lor.

Newton a generalizat această ipoteză, aplicând-o oricăror două corpuri din Univers, ale căror dimensiuni pot fi considerate mici în raport cu distanţa dintre centrele lor.

Legea atracţiei gravitaţionale, enunţată de Newton şi publicată în anul 1687, a fost confirmată prin studierea mişcării planetelor în jurul Soarelui şi a sateliţilor în jurul planetelor.

Definiţie: Se numeşte câmp de forţe o regiune din spaţiu, limitată sau nelimitată, unde în fiecare punct se face simţită acţiunea unei forţe determinate în modul, direcţie şi sens.

Definiţie: Se numeşte câmp gravitaţional o regiune din spaţiu, limitată sau nelimitată, unde în fiecare punct se face simţită acţiunea unei forţe gravitaţionale de atracţie determinate în modul, direcţie şi sens.

CÂMPUL GRAVITAŢIONAL

-un câmp vectorial, deoarece i se poate ataşa un sistem de vectori, şi anume vectorul de intensitate a câmpului;

qun câmp radial, deoarece liniile de câmp au direcţie radială;

-un câmp cu simetrie sferică.

=Orice câmp se reprezintă prin linii de câmp. Linia de câmp este o linie imaginară la care vectorii intensitate ai câmpului sunt tangenţi în orice punct.

Câmpul gravitaţional este:

Câmp radial creat de o sursă sferică şi omogenă