Magnetismul terestru sau geomagnetismul este proprietatea fizica a Pamantului care ii confera caracteristica de magnet urias. Magnetismul isi are originea in miscarea particulelor subatomice si se manifesta prin forte de atractie sau respingere intre corpuri. 

Acum 4.5 miliarde ani, la formarea Pamantului, in centrul acestuia s-au concentrat elemente grele cum ar fi fierul si nichelul (nucleul intern solid din prezent), centrul Pamantului devenind astfel generatorul campului magnetic terestru, aceste elemente grele avand puternice proprietati magnetice. 

La baza structurii campului magnetic terestru stau liniile de camp magnetic care sunt asemanatoare liniile unui magnet simplu in forma de bara. Acestea realizeaza un circuit: ies din polul nord al magnetului si intra prin sud.

Poziţia polilor magnetici ai Pământului variază cu timpul. De asemenea variază mărimile fizice ce caracterizează câmpul magnetic terestru în fiecare punct al globului. Unele centre europene de observaţie au întocmit hărţi ce reflectă observaţiile asupra variaţiilor seculare ale câmpului geomagnetic efectuate timp de circa 400 de ani. S-au întregistrat însă şi modificări anuale, precum şi zilnice ale mărimilor ce descriu acest câmp. Asemenea variaţii destul de mici se numesc variaţii anuale şi variaţii zilnice ale câmpului geomagnetic. 

Aceste variaţii periodice au loc destul de lent. Totuşi, în anumite perioade, în timp de numai câteva ore parametrii câmpului geomagnetic se modifică brusc şi suficient de puternic. Asemenea fenomene sunt numite perturbaţii (furtuni) magnetice. Aceste furtuni durează în medie 6-12 ore, apoi elementele magnetismului terestru revin la valorile obişnuite. Numărul furtunilor magnetice diferă de la an la an, însă numărul lor maxim se repetă odată la 11-12 ani. 

Migratia polului sud magnetic al pamantului timp de 400 ani.

Din antichitate se cunoştea faptul că la suprafaţa Pământului acul magnetic se orientează strict într-o anumită direcţie. Folosind această proprietate a fost construită busola ca instrument de orientare pe teren. Experimental s-a stabilit că orientarea acului magnetic al busolei strict pe o anumită direcţie şi intr-un anumit sens se datorează câmpului magnetic al Pamîntului, numit şi câmp geomagnetic . La început se credea că acul magnetic se orientează spre polii geografici ai Pământului. Mai târziu s-a constatat că, de fapt, acul magnetic e orientat spre polii magnetici ai Pământului care nu coincid cu cei geografici