Radiaţiile ionizante pot fi periculoase pentru om. La fel cum soarele poate arde pielea, aşa şi radiaţiile ionizante pot cauza daune corpului. Cum se întâmplă acest lucru? În drumul lor, radiaţiile ionizante, care eliberează o cantitate suficientă de energie, pentru a putea îndepărta unul sau mai mulţi electroni din atomii ţesuturilor iradiate, dereglează în consecinţă activitatea lor chimică normală în ţesuturile vii. La un anumit grad de dereglare a acestor procese chimice, celulele vii nu se mai pot regenera pe cale naturală şi rămân permanent dereglate sau mor (în cazul distrugerii ADN-ului)

Gradul de severitate al efectelor radiaţiei depinde de:

-durata expunerii

-intensitatea radiaţiilor

-tipul radiaţiilor

Expunerea la o doză foarte mare de radiaţii poate conduce în scurt timp la arsuri ale pielii, stări de vomă şi hemoragii interne; organismul nu poate genera celule noi într-un timp foarte scurt. Expunerea îndelungată la doze mai mici de radiaţii poate cauza apariţia cu întârziere a cancerului şi posibil a unor boli ereditare, lucru constatat în special la supravieţuitorii bombardamentelor de la Hiroshima şi Nagasaki.

În fizică s-a elaborat un sistem de mărimi și unități pentru estimarea cantitativă a energiei radiațiilor ionizate absorbite de organism. Una din mărimile menționate e doza de radiație absorbită, notată cu simbolul D.

Mărimea fizică egală cu raportul dintre energia radiațiilor ionizate absorbită de corpul iradiat și masa acestuia se numește doză de radiație absorbită.

Unitatea de măsură a dozei de radiație în SI se numește gray (Gy).

În practică, pentru estimarea acțiunii radiațiilor ionizate mai e folosită o unitate numită Rontgen, cu simbolul R. 1 R echivaleaza cu 0,01 Gy. Doza anuală admisibilă de radiație ionizată Rontgen sau gama , care nu afectează vădit organismul uman e de 0,05 Gy pe an. Dozele prea mari de radiație deja prezintă pericol, de exemplu o doză de cîțiva Gy absorbită într-un timp scurt e mortală.

O altă mărime utilizată în practică pentru estimarea impactului radiațiilor ionizate asupra organismelor vii e doza biologică efectivă A. Unitatea de măsura a dozei biologice efective se numește sievert. Doza biologică anuală efectivă admisibilă e de 5mSv/an și e doza pentru care nu se observă efecte biologice asupra organismului în tot timpul vieții. Această mărime se numește doza maximă permisă. Pentru măsurarea dozei de radiație se folosesc dozimetrele.