În trecut, filosofii antici au intuit că substanţele sunt alcătuite din molecule, care, la rândul lor, sunt formate din atomi. Atomii au fost consideraţi cele mai mici pardicule indivizibile.

În anul 1911, fizicianul englez Ernest Rutherford a propus modelul planetar al atomului. Acest model, dezvoltat ulterior de alţi savanţi, oferă o imagine clară a structurii atomului şi se bazează pe următoarele principii:

1. *Atomul este alcătuit din nucleu şi electroni.
2. *Nucleul are sarcină pozitivă, egală cu numarul de ordine al elementului din sistemul periodic.
3. *În jurul nucleului electronii.
4. *Electronii formeaza învelişul electronic al at

Astfel numarul de ordine a carbonului, sarcine nucleului,si numarul de electroni este egal cu 6.

Modelul planetar al atomului

Nucleul ca şi atomul, are o structura complexă. Sarcina pozitivă se datorează prezenţei, în componenţa lui, a unor particule elementare pozitive, numite protoni. Protonul are sarcina pozitiva +1 şi masa 1. În sistemul periodic cu trecerea la un element la altul, sarcina nucleului se mareste cu o unitate. Prin urmare, nucleul atomului de carbon are 6 protoni.

Nucleul si electronii sunt principalele părți componente ale atomului. Electronii din învelișul electronic al atomului sunt repartizațti pe straturi electronice. Numarul maxim de electroni pe un strat se calculeaza prin relatia N(e)=2xn*2, unde n este numarul stratului.

Astfel carbonul are 6e, repartizarea se face in urmatorul mod: 2x1*2=2e se afla pe primul strat; 2x2*2=4e pe stratul 2